Sunt pufoase, ușoare, miezul tăiat este „poros”, fragil și delicat, cu o crustă subțire și crocantă. Sunt ideale pentru mic dejun, pentru sandvișuri sau pentru feliuțe prăjite, pentru ceai și pur și simplu ca pâine.
Le-aș numi chifle pentru hamburgeri, dar, deși sunt foarte ușoare și pufoase, sunt puțin mai dense, nu sunt atât de „ușoare”, nu se aplatizează – și acesta este un avantaj.
Aluatul este fără drojdie, se prepară la fel de simplu ca și aluatul pentru clătite. Și la prăjire nu este nevoie de ulei – dacă aveți o tigaie cu strat antiaderent.
Dacă nu aveți o tigaie antiaderentă, puteți unge ușor fundul tigăii cu ulei vegetal. Ușor. Am prăjit folosind două metode – ambele sunt excelente. Chiflele reușesc să fie ușor rumenite, aurii și parfumate.
Ingrediente:
- 250 ml kefir (sau zer) (1 pahar)
- 2 pahare de făină (aproximativ)
- 1,5-2 linguri ulei vegetal
- 1 ou
- 1 linguriță de zahăr (fără vârf)
- 1 linguriță de sare (după gust)
- 1 linguriță de bicarbonat de sodiu, 1 linguriță de oțet
Împărtășesc o rețetă simplă, fără trucuri, dar cu câteva secrete: merită să o încercați!
Combină ingredientele „uscate” într-un recipient: făină, bicarbonat de sodiu, sare și zahăr (lista completă de ingrediente mai jos).
Separat, combină ingredientele „lichide”: kefir sau zer, ou, oțet și ulei vegetal.
Truc 1. De ce nu stingeți bicarbonatul cu oțetul, ci le adăugați separat? Atunci când stingeți bicarbonatul cu oțet într-o lingură, reacția are loc exact acolo, în lingură 🙂
Trebuie să se întâmple în aluat, în făină, pentru a „ridica” și „desface” aluatul. De aceea, aluatul devine mai pufos.
Truc 2. Puteți să pregătiți aluatul și cu lapte. Dar produsele lactate fermentate sunt mai compatibile cu bicarbonatul stins. Iar mediul acid contribuie la o pufosenie mai mare.
Puteți prepara și cu apă, adăugând o lingură de smântână pentru a oferi mai multă fragezime. Nu vă fie frică de aciditatea acesteia 🙂
Nu aveți smântână? Nicio problemă: vor ieși niște chifle perfecte pentru sandvișuri. Adăugați doar un pic mai mult ulei vegetal 🙂
Frământați aluatul – va fi ușor, viu, elastic și ușor lipicios pe mâini. Dar aluatul trebuie totuși să se formeze într-o bilă moale.
Acoperiți cu un prosop și lăsați să se odihnească – pentru 15-20 de minute, maxim 30 de minute. Aluatul nu se va ridica foarte mult, dar se va lăsa glutenul să se relaxeze.
Separă o bucată din aluat, întinde-o cu un sucitor umezit sau presărat cu făină.
Puteți întinde aluatul la o grosime de 2 până la 2,5 cm. Folosiți un pahar pentru a tăia „bucăți” din aluat.
Dar, de fapt, este mai bine să fie între 1,5 și 2 cm: dacă sunt prea groase, există riscul să nu se „coacă” suficient sau să nu se prăjească corespunzător 🙂
Lăsați-le să stea încă 5-7 minute, apoi puneți-le pe o tigaie uscată și încinsă. Dacă tigaia este obișnuită, ungeți-o ușor cu ulei. Sau cu slănină, folosită pe o furculiță 🙂
Soacra mea le făcea întotdeauna așa: subțiri, fără niciun miros de slănină, rumene, fără ulei. Singurul lucru este că se simțea puțin fumul, dar acest lucru se poate corecta 🙂
Truc 3. De fapt, este o metodă. Poți forma chiflele cu ajutorul unui pahar. Sau poți face acest lucru și cu mâinile.
Rulați un bilă cu mâinile ude sau în făină, ulei vegetal, o aplatizați cu palmele și formați o turtiță frumoasă. Nu va fi o chiflă perfectă, dar va arăta foarte drăguț 🙂
Prăjiți chiflele în tigaie, întorcându-le (puteți face acest lucru de mai multe ori). Se ridică foarte bine 🙂
Și sub capac – cel puțin pe a doua parte. Gătiți până când devin rumene, până capătă mirosul delicios de pâine. Și asta e tot!
Aceste chifle sunt perfecte: simple, fără bătăi de cap, și foarte gustoase. Nu mai aveți nevoie de cele cumpărate.